sâmbătă, 30 august 2014

Aplaudacii






Era o dupa amiaza calduroasa de vara.
La fereastra, din cauza aerului conditionat si a zapuselii, toate muscatele se uscasera pe picioare.
Frunzele lor desenau aplauze calduroase de ramas \n analele istoriei muscatelor.
Cu numai o luna \n urma, ori poate doar cu o zi, ele se bucurau ca fata mare la maritat: soarele le \mbratisa cu aceeasi arzatoare preferinta taman pe ele.
Pana \ntr-o zi, cand au constatat ca prea multa caldura strica si nimeni nu le mai ogoia adapatoarea cu apa proaspata de la fantana. Da, da, casuta aia veche de tara avea si aer conditionat si fantana. Ce, n-ati mai pomenit?

Si acum, stapana le aduna bunatate de vestejitura si o ducea la canal.

Pe canalul 9 tocmai rula o mare adunare. Fiind pe mute, stapana casei nu pricepea de ce aratau asa de posomorati oamenii aia multi care aplaudau frenetic, din costumele lor scortoase. Se \ntreba cum naiba sa aplauzi ca si cand ai cara caramizi, cu aceeasi forta, dar fata sa-ti arate asa posaca?!! Unde mai vazuse ea asta?
Pai, uite ca-si amintea: asa apludau si aia toti la sedintele PCR de pe vremuri, cand nici macar nu era aer conditionat si naduseai al dracu' \n trei ore de sedinta de politico-ideologic.
La ele la spalatorie nu se organizau sedinte d-astea, ca erau numa' patru angajate plus sefu'.
Dar al dracu' sef, dar'ar boalili-n el, le chema la Centrala si asa se vedeau si ele cu colegele spalatorese, ca se reuneau sa aplaude. Uite cum \si aminteste ea acum ca cand ar fi ca ieri ori azi cu astia din televizor: \i aplaudau pe ei, pe sefi, numa' si numa' barbati, unu' si-unu'. Si ce mandri erau ei, nevoie mare, ele chiar stiau ca daca se duc acasa le zboara pa loc aplauzele-astea, ca \i baga nevestele la gradina: sa ude naibii si ei ceva pe lumea asta, sa nu mai faca umbra pamantului dageaba doar cu mandria aplaudatului. Ele, ca spalatorese stiau bine asta, ca doar la ele ce mai scapau caii, cand veneau a doua zi cu salopeta murdarita la gradina ca s-o spele ele, ca ei n-aveau acasa masini d-astea ultra-n-surda, specializatele, de nu le-auzeai motoru' rontaind le curele de transmisie.
Cata nostalgie o podidea urmarindu-i p-astia din televizor!… Parca i-ar fi cunoscut da mici. Toti cresc la fel, \si zicea. Odata ce te-ai format ca un aplaudac, apai toata viata ta numa' asa o sa traiesti! Nici nu stii cum \ti pleaca palmele singure spre marea-ntalnire. E destul un sunet, un cuvant, un \nceput de imn sau un tablou, ca, gata!, ai pus-o de-un aplaudat. Ntz, ntz, ntz, uita-te la ei – si se uita \n jur constatand ca e ca si singura, barbate-sau era tolanit pe canapea \n pozitia de baza a lu' Bundy, manca-l-ar dracii da umorist, ca numa' prostii a facut in aratarea aia de film! – uita-te la ei cum aplauda ei pana se da stingerea-n sala.
Gandurile n-o lasara-n pace, \n timp ce mai ogoia cate ceva pe la muscatele-alea, \i venea sa le lipeasca frunzele vestede cu aracet, cu prenadez, cu leucoplast, cu vreo sarma ghimpata ceva.
Pai, bai idiotilor, de aplaudatu' vostru avem noi, astia de la tara cu aer conditionat, nevoie? Maine iar plecati si iar va ascundeti comorile-n gradina sau \n munti, prin tarile-alea departe, unde-a-ntarcat dracu' telefericu', si noi iar ramanem de rasu' curcilor! Aoileo, oi fi dat urzicile tocate la curci azi? Scoala, barbate, si te du sa vezi dac-am dat urzicile la curci ca io azi sunt enervata da politica si ard sa-i vaz p-astia cat mai aplauda cu spatele la noi. Saracut da maica mea, ce ne facem barbate cu astia, ca parca vaz ca-si dau mana cu ailalti hoti si ne-am dus dracului, cu curci cu tot, astia ne ia tot, ca si-asa mare lucru nu mai avem prin batatura.

Barbac'su se urni bodoganind spre curtea din spate. Acolo, dete nas \n cioc cu cocosul care, hamesit de foame, era cat pe ce sa-i ciuguleasca ce era mai aproape, pacat ca n-a nimerit. Dintr-o data, probabil din solidaritate galinacee, zece gaini venira cu aripile batause cotcodacind, ca doar d-aia daduse cocosul tonul de scandal. Vazandu-le, barbatului mai ca-i venea s-o ia la goana, sa se fereasca naibii din calea nebunelor, ca pentru el astea aplaudau chiar mai scandalos decat aia de-o enervau pa nevasta-sa la televizor. Singurul moment \n care se simtea relaxat cu ele era cand \i pluteau \n farfurie printre patrunjei.
|ntr-un colt, urzicile ofilite da dimineata, amestecate cu malai, \i aratara ca nici n-are rost sa se repeada si-n curticica unde stateau la umbra curcile: o sa le arunce mancarea cu bolta, de-acolo de unde se afla, ca daca face trei pasi pan-acolo, alea rup gardul.
Nu era fricos da felul lui, dar atata dat din aripi si din ciocuri vazuse \n doar cateva minute, ca se plictisise deja. Si \si tar\ papucii catre camera cu aer conditionat, se tolani pe canapea, si \si relua pozitia fundamentala din care plecase. Doamne, ca fericit mai sunt cand ma hodinesc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu