Era o dupa amiaza calduroasa de vara.
La fereastra, din cauza aerului conditionat
si a zapuselii, toate muscatele se uscasera pe picioare.
Frunzele lor desenau aplauze calduroase
de ramas \n analele istoriei muscatelor.
Cu numai o luna \n urma, ori poate
doar cu o zi, ele se bucurau ca fata mare la maritat: soarele le \mbratisa cu
aceeasi arzatoare preferinta taman pe ele.
Pana \ntr-o zi, cand au constatat ca
prea multa caldura strica si nimeni nu le mai ogoia adapatoarea cu apa proaspata
de la fantana. Da, da, casuta aia veche de tara avea si aer conditionat si fantana.
Ce, n-ati mai pomenit?
Si acum, stapana le aduna bunatate de
vestejitura si o ducea la canal.
Pe canalul 9 tocmai rula o mare adunare.
Fiind pe mute, stapana casei nu pricepea de ce aratau asa de posomorati oamenii
aia multi care aplaudau frenetic, din costumele lor scortoase. Se \ntreba cum
naiba sa aplauzi ca si cand ai cara caramizi, cu aceeasi forta, dar fata sa-ti
arate asa posaca?!! Unde mai vazuse ea asta?
Pai, uite ca-si amintea: asa apludau si
aia toti la sedintele PCR de pe vremuri, cand nici macar nu era aer conditionat
si naduseai al dracu' \n trei ore de sedinta de politico-ideologic.
La ele la spalatorie nu se organizau sedinte
d-astea, ca erau numa' patru angajate plus sefu'.
Dar al dracu' sef, dar'ar boalili-n
el, le chema la Centrala si asa se vedeau si ele cu colegele spalatorese, ca se
reuneau sa aplaude. Uite cum \si aminteste ea acum ca cand ar fi ca ieri ori
azi cu astia din televizor: \i aplaudau pe ei, pe sefi, numa' si numa' barbati,
unu' si-unu'. Si ce mandri erau ei, nevoie mare, ele chiar stiau ca daca se duc
acasa le zboara pa loc aplauzele-astea, ca \i baga nevestele la gradina: sa ude
naibii si ei ceva pe lumea asta, sa nu mai faca umbra pamantului dageaba doar
cu mandria aplaudatului. Ele, ca spalatorese stiau bine asta, ca doar la ele ce
mai scapau caii, cand veneau a doua zi cu salopeta murdarita la gradina ca s-o
spele ele, ca ei n-aveau acasa masini d-astea ultra-n-surda, specializatele, de
nu le-auzeai motoru' rontaind le curele de transmisie.
Cata nostalgie o podidea urmarindu-i
p-astia din televizor!… Parca i-ar fi cunoscut da mici. Toti cresc la fel, \si zicea. Odata
ce te-ai format ca un aplaudac, apai toata viata ta numa' asa o sa traiesti!
Nici nu stii cum \ti pleaca palmele singure spre marea-ntalnire. E destul un
sunet, un cuvant, un \nceput de imn sau un tablou, ca, gata!, ai pus-o de-un
aplaudat. Ntz, ntz, ntz, uita-te la ei – si se uita \n jur constatand ca e
ca si singura, barbate-sau era tolanit pe canapea \n pozitia
de baza a lu' Bundy, manca-l-ar dracii da umorist, ca numa' prostii a facut in aratarea
aia de film! – uita-te la ei cum aplauda ei pana se da stingerea-n sala.
Gandurile n-o lasara-n pace, \n timp
ce mai ogoia cate ceva pe la muscatele-alea, \i venea sa le lipeasca frunzele
vestede cu aracet, cu prenadez, cu leucoplast, cu vreo sarma ghimpata ceva.
Pai,
bai idiotilor, de aplaudatu' vostru avem noi, astia de la tara cu aer conditionat,
nevoie? Maine iar plecati si iar va ascundeti comorile-n gradina sau \n munti,
prin tarile-alea departe, unde-a-ntarcat dracu' telefericu', si noi iar ramanem
de rasu' curcilor! Aoileo, oi fi dat urzicile tocate la curci azi? Scoala, barbate,
si te du sa vezi dac-am dat urzicile la curci ca io azi sunt enervata da
politica si ard sa-i vaz p-astia cat mai aplauda cu spatele la noi. Saracut da
maica mea, ce ne facem barbate cu astia, ca parca vaz ca-si dau mana cu ailalti
hoti si ne-am dus dracului, cu curci cu tot, astia ne ia tot, ca si-asa mare
lucru nu mai avem prin batatura.
Barbac'su se urni bodoganind spre curtea
din spate. Acolo, dete nas \n cioc cu cocosul care, hamesit de foame, era cat
pe ce sa-i ciuguleasca ce era mai aproape, pacat ca n-a nimerit. Dintr-o data,
probabil din solidaritate galinacee, zece gaini venira cu aripile batause
cotcodacind, ca doar d-aia daduse cocosul tonul de scandal. Vazandu-le, barbatului
mai ca-i venea s-o ia la goana, sa se fereasca naibii din calea nebunelor, ca
pentru el astea aplaudau chiar mai scandalos decat aia de-o enervau pa nevasta-sa
la televizor. Singurul moment \n care se simtea relaxat cu ele era cand \i
pluteau \n farfurie printre patrunjei.
|ntr-un colt, urzicile ofilite da
dimineata, amestecate cu malai, \i aratara ca nici n-are rost sa se repeada si-n
curticica unde stateau la umbra curcile: o sa le arunce mancarea cu bolta,
de-acolo de unde se afla, ca daca face trei pasi pan-acolo, alea rup gardul.
Nu era fricos da felul lui, dar atata
dat din aripi si din ciocuri vazuse \n doar cateva minute, ca se plictisise
deja. Si \si tar\ papucii catre camera cu aer conditionat, se tolani pe
canapea, si \si relua pozitia fundamentala din care plecase. Doamne, ca fericit mai sunt cand ma
hodinesc!


